Stabat Mater Dolorosa

Rogier van der Weyden (c. 1460).

Stabat Mater (traduzzione da u latinu : A Matre si tenia arritta) hè una siquenza cumposta à u XIIIu seculu è attribuita à u franciscanu talianu Jacopone da Todi.[1]

Com'è a maiò parte di e sequenze, hè stata esclusa da a liturgia in a norma di u Missale rumanu fissata da u Cunciliu di Trenta (1570), ma hè statu riintigrata in u 1727. Hè cusì oghje a quinta è ultima di e siquenze auturizate.

U testu di a siquenza evucheghja a suffrenza di Maria à u mumentu di a crucifissione di u so figliolu Ghjesù Cristu. Marc Honegger u difinisce cusì : " puema in rima di vinti terzini di trè virsetti cilibrendu a cumpassione di a Verghjine per i dulori di u so figliolu crucifissatu ". Maria ci hè prisintata più com'è una donna chì soffre ch'è com'è a righjina di u celu.

U titulu hè simpliciamente un incipit, e prime parole di Stabat Mater dolorosa, u so prima virsettu, chì omu pò traduce cusì : " A Mamma si tenia arrittu, dugliosa... ". I terzini 1 è 2 facenu riferimentu à una prufezia biblica di Simeone, fatta à a Vergine mentre a Prisintazione à u Tempiu di Ghjesù, quaranta ghjorni dopu a so nascita : "È tù stessu, u to core serà infilzatu da una spada. Cusì seranu svilati i pinsamenti sicreti di un grande numeru." (Lucca, II, 35). I terzini 3 à 7 prisentanu una cuntimplazione di e suffrenze di a Vergine : "Cum'ella era trista, annientata, / A donna trà tutte binidetta...". I terzini 9 à 18 sò una prighera chì chere à a Vergine di unisce ci à a so suffrenza : "O Mamma, fonte di tennerezza...". I dui ultimi terzini sò una prighera à Cristu : "O Cristu, à l'ora di parte...".

'Ssu puema latinu medievale hè à spessu cunsideratu cum'è a sprissione classica di una nuvella forma di pietà, più empatica è emutiva, caratteristica di a fine di u Medievu. L'afflizzione n'hè u tema cintrale. U cridente hè più capace à risente u so dulore umanu di a mamma ch'è quellu di u figliolu d'essenza divina, ma dinù di natura divina.

U tema di a Mater dolorosa s'iscrive dinù in a splusione di a divuzione mariale, promossa in particulare da l'ordine di i fratelli minori. A festa assuciata à 'ssa siquenza hè quella di Notre-Dame di i dulori, ogettu di una divuzione particulare chì s'instaureghja à a fine di u XVu è à u principiu XVIu seculu in a teulugia di a Contra Riforma, induve i Gesuiti averanu un grande rollu.

'Ssa festa era cilibrata per u più da i serviti di Maria à u XVIIu seculu. Fubbe stesa à a Chjesa sana in u 1814 (hè stata fissata à u 15 di sittembre in u 1912).

U tema riligiosu di u Stabat Mater hè statu messu in musica da parechji cumpusitori, è illustratu da numerosi pittori.

  1. 'Ss'articulu pruvene in parte da l'articulu currispundente di a wikipedia in francese.

From Wikipedia, the free encyclopedia · View on Wikipedia

Developed by Tubidy